De ani de zile, sub tutela “ambasadelor” și a unor guverne străine (de exemplu al Germaniei prin “fundații”), Justiția a devenit inJustiție, și funcționează mai rău decât pe vremea comunismului, cu toate resursele și puterea pe care le au la dispoziție.
Acum 14 ani de zile am intrat în malaxorul inJustiției cu sufletul deschis și cu încrederea dată de prostia de a nu știi, și am crezut că instanțele, pe baza probelor, întemeiat în Lege, vor recunoaște dreptatea pe care deja o am (nu-mi dau de la mă-sa dreptate, rolul magistraților e doar să certifice fapte sau drepturi deja existente, bazate pe realitate și întemeiate în lege).
A greși este omenește. Am trecut prin toate fazele durerii pierderii inocenței mele târzii. Acum recunosc: Justiția violată și abuzată a devenit târfa tuturor infractorilor, și datorită traumelor prin care a trecut și trece, mai ales în ultimii 34 de ani, a devenit inJustiție.
Iar independența inJustiției inclusiv față de Lege și “imunitatea” magistraților care nu este prevăzută de Lege, sunt doar instrumente prin care s-a reușit subjugarea întregii societăți.
Nu este doar o opinie (garantată de Constituție): este toată experiența mea, pe care o pot proba în cele mai mici aspecte ale ei.